Pădurile frumoase din Transilvania găzduiesc o mare varietate de animale sălbatice și produse delicioase. Ne place să căutăm plante sălbatice, ierburi și ciuperci, dar cele mai spectaculoase comori comestibile care se găsesc sunt trufele – aurul negru al sălbăticiei transilvănene!
Am fost curioși să aflăm care este istoria vânătorii de trufe, intrată în Patrimoniul cultural imaterial al umanităţii al UNESCO în 2022 (înscrisă de Italia).
Vânătoarea și consumul de trufe aromate datează încă din epoca bronzului și din Mesopotamia. Această practică apare în documentele a numeroase culturi antice, cum ar fi egiptenii, grecii și romanii.
Originea cuvântului trufă pare să fie cuvântul latin tuber, care înseamnă „bucată”, care a devenit ulterior tufer și a dat naștere la diferiţi termeni europeni: în franceză “truffe”, în spaniolă “trufa”, în germană “Trüffel”, în olandeză “truffel”, în piemonteză „Le Trifole” și în română “trufă”.
Chiar dacă primele menţiuni despre trufe apar în inscripţiile neo-sumeriţilor referitoare la obiceiurile alimentare ale dușmanilor lor și mai târziu în scrierile lui Theophrastus din secolul al IV-lea î.Hr. Din studiile știinţifice știm că trufele erau pe pământ cu mult mai devreme decât oamenii, probabil între 360 și 280 de milioane de ani în urmă.
În timpul Paleozoicului, datorită insectelor, sporii au început să se răspândească în întreaga lume. O fosilă în stare latentă de 300 de milioane de ani a fost găsită în Italia (regiunea Piemont).
În epoca clasică, originea trufelor era un mister care îi provoca pe mulţi. În anul 3000 î.Hr. babilonienii obișnuiau deja să caute trufe pe plaje și în nisipul deșertului. Trufele erau îndrăgite de Afrodita, zeiţa iubirii (Philoxenus din Lefkas a fost printre primii care a vorbit despre puterile afrodisiace ale acestora). Plutarh credea că trufele sunt rezultatul fulgerului, al căldurii și al apei din sol, în timp ce Juvenal credea că tunetul și ploaia au contribuit la originea lor. Cicero le-a considerat ca fiind copiii pământului, în timp ce Dioscoride credea că sunt rădăcinile tuberculoaselor. O legendă spune că trufele se nasc în punctul în care trăsnetele aruncate de Zeus întâlnesc pământul.
În perioada clasică, în Italia se produceau două tipuri de trufe: Tuber Melanosporum și Tuber Magnatum.
Timp de secole, trufele au fost găsite în exclusivitate în ţări europene precum Spania, Italia și Franţa, unde cresc în sălbăticie. Însă, în ultimii 50 de ani, producţia de trufe a cunoscut o expansiune globală incredibilă, datorită tehnicilor de cultivare care au dat naștere unor plantaţii în regiuni îndepărtate. În prezent, Statele Unite, China, Grecia și Turcia, precum și ţări din emisfera sudică – Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Chile și Argentina – au apărut ca noi producători ai celebrei ciuperci.
În 1825, gastronomul francez Jean Anthelme Brillat-Savarin a încoronat trufa drept „bijuteria bucătăriei” și a categorisit-o ca afrodisiac. Compozitorul italian Gioachino Rossini a mers mai departe și a declarat această ciupercă drept „Mozartul ciupercilor”. Și se spune că poetul englez Lord Byron obișnuia să ţină o trufă pe birou, convins că parfumul ei îi va stimula creativitatea și va atrage muzele.
Creșterea ameţitoare a popularităţii trufelor a început cu adevărat în secolul al XVII-lea, la curtea lui Francisc I, iar cu fiecare secol care a urmat trufele au crescut în popularitate în întreaga lume, atât de mult încât, în 2010, a fost stabilit un preţ record la licitaţie pentru o pereche de trufe albe, de 165.000 de lire sterline.
Valea Verde le oferă oaspeţilor experienţe unice și autentice în timpul șederii lor în liniștea satului transilvănean Cund. În ultimii 10 ani, ne-am însoţit oaspeţii la vânătoarea de trufe și am pregătit o mare varietate de feluri de mâncare cu trufe în Restaurantul Valea Verde.
Oferim o varietate de experienţe oaspeţilor noștri, toate legate de trufe!
Pentru rezervari sau alte informatii ne puteti scrie la reservations@valeaverde.com sau ne puteti suna la 0723.677.041
