Călătoriile adevărate influenţează vieţi, fie că este vorba de călători, sau de comunitatea locală. Visăm la autentic, dar uneori pare că nu putem ajunge la el. Noi credem că schimburile între călător și comunitatea pe care o vizitează trebuie să fie naturale și nu după modelul “turnului de fildeș”, mult prea promovat de pachetele turistice tradiţionale.
Am găsit în Cund o moștenire culturală și o comunitate care nu era conștientă de cât de multe are de oferit, prin tradiţii și meșteșuguri, cât și prin expertiza locală. La Valea Verde, am încercat să aducem oamenii potriviţi la locul potrivit și să-i lăsăm de exploreze și să experimenteze, oferindu-le confortul și ghidarea atât de necesare.
În acest articol, vom prezenta câteva dintre tradiţiile și obiceiurile cunoscute în Transilvania. La Valea Verde, am deschis ușile unei experimentări autentice a Transilvaniei: activă, imersivă și responsabilă.
Gândit și implementat cu grijă, turismul eco aduce sustenabilitate – și, sperăm noi, destinaţii precum Cund vor rămâne intacte și protejate, pentru ca atât noi, cât și generaţiile viitoare să se poată bucura de ele.
Noaptea de Sânziene (23 – 24 iunie)
Sărbătorită cu mare fast, cu buchete de flori, coroniţe confecţionate din flori sălbatice, Noaptea de Sânziene este, poate, una dintre cele mai frumoase sărbători de vară din Transilvania și din ţară. Legenda spune că în Noaptea de Sânziene se deschid cerurile și este înlesnită comunicarea cu lumea animalelor.
Un alt obicei este acela de a înconjura gospodăria cu snopuri de fâneţ și cu diferite obiecte care produc un zgomot puternic în încercarea de a alunga spiritele rele din jurul casei.
În Noaptea de Sânziene, conform tradiţiei, fetele care își doresc să își găsească un ursit, vor arunca buchete de flori pe geam sau peste prag.
Fuga Lolelor
Fuga Lolelor este un obiecei din al XVII-lea care presupunea înmânarea lăzilor de breaslă celor care urmăresc să conducă ţara. Acestea lăzi erau păzite de persoane mascate care se numeau în acea muncă Lole sau Urzeln.
În ziua de azi această tradiţie se sărbătorește cu o fugă pe străzile orașului a persoanelor cu mășţi, pentru a ţine spiritele rele departe.
Tradiţii de nuntă
În Transilvania, conform tradiţiilor vechi, care au rămas, multe dintre ele, doar în istoria locală, nunţile sunt organizate conform unor etape.
Peţitul poate fi făcut de către viitorul mire sau, dacă el consideră că fata nu este sigură de perspectiva căsătoriei, de către peţitori, care sunt prieteni și rude ai mirelui. În ziua peţitului, familiile organizează o masă la care cei doi tineri trebuie să mănânce din aceeași farfurie.
În ziua peţitului, familiile vor stabili data logodnei și, ulterior, ziua nunţii. Părinţii se vor pune de acord cu zestrea pe care o vor primi mirii și vor pune detaliile petrecerii de nuntă.
Comunitatea locală va primi vestea nunţii cu o lună înainte de eveniment sau în prima duminică de după logodnă. Mirii, vornicul și prietenii tinerilor merg prin sat și cheamă oamenii la nuntă.
Pregătirile pentru petrecere încep cu coaserea și împodobirea steagului, un băţ ornat cu panglici colorate, năframe și ciucuri. În ziua nunţii, stegarul conduce ceata mirelui. Un obicei specific Ardealului este bradul de nuntă, pe care mirii îl pregătesc în seara dinaintea nunţii. Pomul decorat este purtat de o fată și un băiat care îi stropesc pe nuntași cu apă și grâu, ca simbol al prosperităţii.
