Faceti o rezervare
Nu veti regreta!
Rezervați direct

Și primiți beneficii speciale

Nu v-am convins încă?

”Nebunia” unui străin de a se muta în România

Iluș Kopan, sous-chef la Valea Verde, a fost alături de Jonas încă de când restaurantul era doar o idee…

„Cea mai mare satisfacție e atunci când intră cineva în bucătărie și ne mulțumește, ne spune că a fost foarte frumos. A venit acum ceva vreme din străinătate o domnișoară care căutat locul din România unde se mănâncă cel mai bine și ne-a spus că Internetul i-o dat Cundul. Și când a ajuns în satul acesta, s-a gândit că de data asta a dat greș. După masă, a intrat în bucătărie și ne-a mulțumit și, la cât de mulțumiți erau, parcă mă luau fiorii și îmi venea să plâng și m-am bucurat că ei nu s-au înșelat că au venit până aici, că au făcut drumul acesta și că noi putem face așa ceva.”

„Înainte, eu am lucrat la fermă, la bucătărie, făceam tocană de cartofi și ciorba de toate zilele. Dar cum Gostatul s-a prăbușit, am rămas acasă și, mai bine de 12 ani, am îngrijit animale.” Aventura a început acum 13 ani, când Jonas i-a propus să meargă un curs de bucătari.

„Despre bucătărie eu nu știam nimic, adică știam ca orice femeie, ce am învățat de acasă. Când m-a întrebat Jonas dacă nu vreau să fac un curs, am zis de ce nu, mai învăț și eu ceva, dar că aici, în satul acesta, nu o să fie un restaurant niciodată. În prima zi, am început cu treizeci și ceva de persoane. Am intrat cu Jonas în bucătărie și nu mi-a venit să cred. Era ca și când visam și știam că o să mă trezesc și o să descopăr că a fost doar un vis. Eu asta am crezut. Că o să mă trezesc și nu o să mai meargă. Lucrul la restaurant m-a schimbat în total. Nu mai e așa de greu, îți vine un ban mai ușor și am căpătat și eu mai multă independență.”

„Jonas a avut un curaj foarte mare pentru că nu a avut pe cine să se bazeze, nu avea cum să știe. Că sigur nu a văzut el în noi mari bucătărese! Și Jonas a mers prin întuneric cu noi împreună. Și când am ajuns unde am ajuns, am văzut că se luminează. Și cu el împreună, hai, hai că poți. Hai, hai, hai că merge. Hai că te duc. Și așa am ajuns aici. Curajul ăsta mare trebuie apreciat, că a pornit cu noi așa cum suntem.”

Cum ar fi fost Cundul fără Valea Verde? „Pustiu. Cu mai puțini oameni. Satul a crescut mult. Dacă nu era locul, oamenii poate mergeau la Târgu Mureș sau la Târnăveni, la cablaje, unde merge autobuzul, dar totuși foarte mult contează să ai un loc de muncă în sat. Poți să faci și lucruri acasă, și poți să ai și un servici.”